As ramane dar trebuie sa plec !

Ultima data când am fost acasă în România în concediu, a fost în Aprilie. Îmi amintesc bine că le spuneam la ai mei că până la sfârșitul anului îmi doresc să mă întorc și să nu mai plec înapoi în Anglia. Pe vremea aia stăteam în Manchester, după am schimbat orașul și am rămas în Londra. M’am îndrăgostit instant, de oraș, de oameni de acolo, party’urile și cam tot ce ține de Londra. Nimeni nu te judeca, nimeni nu se uita la tine cum esti imbracat, toata lumea este foarte deschisa si sa nu uitam ca sunt o multime de nationalitati iar noi nu usntem in stare sa ne descurcam noi intre noi.Lucrăm la un restaurant italienesc renumit, în centrul Londrei. Eram 3 barmani români  și 2 fețe ( o franțuzoaică și o italiancă )si o armata de chelneri.  O echipă magnifică, toată lumea zâmbea, se râdea, dansa… țin minte că începusem să cânt cu colegul de pe bar și să dansăm la care la un moment dat a venit managerul general să ne atragă atenția că se uită clienți la noi. Lângă noi erau 2 meșe, ne’am uitat la ei, ei la noi…au început să radă și noi am început din nou să cântăm. Ne făceam treabă, de fiecare data atât eu cât și colegii mei. Nu spun că totul era doar miere pentru că aș minții, erau nervi, ba terminăm comenzile repede și nu mai veneau ospătarii să le ia ori întârziam cu comenzile și ospătari se plângeau că nu terminăm la timp. În mare parte terminăm și urlam după ei să ia comenzile. Însă, situațiile tensionate nu durau, eram un colectiv și încă sunt un colectiv frumos cu oameni frumoși. Am venit acasă în Octombrie și am rămas mai mult decât plănuisem, așa se mai întâmplă, niciodată planurile de acasă nu bat cu cele din deplasare.

În Martie mă întorc înapoi și abea aștept să plec. Îmi pare sincer rău să spun asta dar asta e adevărul. M-am angajat pe perioadă cât timp mai stau acasă și sincer să fiu nu este de mirare că tot mai mulți tineri preferă să plece înapoi, sunt împinși de societate și de toate mizeriile.

Am început să lucrez tot că barman, la un pub, am mai lucrat aici și înainte și după doar 1 luna de la angajare îmi doresc să dau foc barului cu toți clienții în el. Nu sunt criminal și nu am o minte criminală, dar oamenii ăștia te duc în pragul disperării și m-au făcut să îmi doresc tot mai mult să plec și să nu mai revin. De ce?! Am început să compar cum eram tratat în afară și cum sunt tratat aici. E o mizerie și îmi este scârbă și nu sunt singurul care trece prin asta, cam în toată țara se întâmplă asta. În primul rând nu ești respectat de nimeni, de nici un client. Toți te tratează că și cum ești servitorul lor personal și e obligația ta să le ștergi și nașul. Nu’ți respectă muncă, curățenia și am ajuns la concluzia că ăștia trebuie serviți în grajduri. Păi să nu arunci cu tot barul după ei când vine un domn care e secretar sau avocat sau mai știu eu ce și îți vorbește de parcă ești un gunoi? Și totuși încerci și reușești să termin ziua de muncă încă cu cei 7 ani de acasă. e vorbești frumos și încă servești produsele așa cum trebuie. După un program de 18 ore de muncă cu Conan barbarul că și client și trupă lui de breakdance’ri, clachezi și fără să vrei te răzbuni pe cei din cercul de prieteni sau familie. Nu ești respectat în nici un fel de nimeni la locul de muncă. Dacă îți faci treabă cum trebuie, nu e bine, dacă greșești …aici nici nu are rost să zic. E și normal că la un moment dat să cedezi să începi să nu mai fi atent și greșești.

Lăsând la oparte beneficiile, e vorba să mergi la muncă fără stres și teamă că o iei de la capăt și întâlnești acceias echipă de fotbaliști din curtea școlii și interlopi crescuți în vată sticlată. E de ajuns, și ne merităm soartă…

Până înainte de Crăciun eram dispus să merg la război fără nici o ezitare, chiar am avut și un conflict verbal cu un prieten bun pe temă asta. Dar sincer să fiu, la ce oameni sunt în țara asta nu se merită nici măcar un fir de păr din cap să îl îndoi. O țara plină de țărani, cocalari și pițipoance inculte care au impresia că totul li’se cuvine lor. E trist și dureros dar mai bine plec acum până nu e prea târziu. O societate, un patronaj și un guvern care te împinge la sinucidere, depresie sau acte de violentă. E trist ce se întâmplă. E trist sa vezi că toți ăștia cu mușchi la nas au impresia că lumea asta este a lor. O țara plină de manelisti inculți și de fani șatra !

oscar

Eu sunt Oscar și atât !

Noi suntem glasul ! Noi facem diferența !

Advertisements

Author: Oscar

Nimeni important dar care are ceva de spus chiar si atunci cand nimeni nu o face

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s