Asta e trenul care’l asteptam !

Cand gandurile incep sa iti controleze viata, cand gandurile sunt mai negre decat hainele care le port.

Nu vorbesc despre acele ganduri negre din povestile politiste sau demne de filmele de groaza, vorbesc de realitate.

Atunci cand ai totul si parca nu ai nimic, si simti ca incepi sa castigi si parca parca ai ajuns la destinatie. Simti ca mai ai putin si e gata, e ultimul drum si de data asta nu te mai urci in trenul gresit. Te dai jos din tren si fiecare treapta care duce pe peron pare o eternitate plina de teama si dezamagiri ca deh, doar ai mai trecut prin asta. Te hotarasti sa cobori cu ochii deschisi si ai ajuns, deschizi ochii si din nou ai gresit dar de fiecare data mergi mai departe chiar daca ai gresit din nou. Incerci, odata si odata iese. Cu fiecare tren care ai mers ai intalnit oameni buni, oameni care au ramas cu tine si a’ti povestit si a’ti impartasit atat de multe dar au coborat la statia lor sau probabil nu aveau bilet si a venit nasul foarte suparat.
Si am pierdut bagajele, mi’am uitat telefonul in vagon si portofelul mi’a fost furat de oameni cu care am stat si am povestit atat de mult. Nu mai am nimic si ma uit in jur si realizez ca totusi am mai mult decat cei din jurul meu. Mai iau un tren si o vad pe ea, ne asezam unul langa altul si timizi incepem sa povestim dar ea e insotita de altcineva, imi vad de treaba mea si totusi tot drumul asta ne apropiem tot mai mult. Ea vrea sa coboare si o trag de mana, am oprito, nu era statia ei, nu a fost atenta. El a coborat, a lasat’o. Si dupa un drum lung suntem tot mai apropiati si realizam ca plecam pe accelas drum. De data asta nu ne mai gandim la destinatie, conteaza clipele de acum, poate maine nu mai exista.

Si odata cu ea, mai urca oameni si formam un grup si totul ia contur si e voie buna, si nimeni nu mai coboara. Poate asta e trenul care trebuie, asa simt si de data asta nu ma mai gandesc ce va fi la urmatoarea statie, nu are rost.

Prezentul conteaza atat de mult, ceea ce am acum, maine poate nu o sa mai am, peste o secunda nu va mai exista. Traim atat de mult in viitor sau in trecut si atat de putin in prezent.

Si iata’ma, inconjurat de oameni frumosi, o am pe ea alaturi si am parcurs drumul asta si iata ca conductorul anunta ca urmeaza o statie unde drumurile se despart, si realizam toti ca mergem in directii diferite dar avem accelas scop. Ma opresc din respirat si totul ingheata, si ii privesc si ma uit la ea, ea merge in alta parte, altii raman si eu trebuie sa schimb dar mai avem si imi revin si incerc sa nu ma gandesc ca mai e putin si totul se schimba dar totus sper ca nu va fi nevoie sa schimbam. Si avem momentele noastre si sa format o legatura atat de stransa intre noi. Si o vad ingrijorata, sta la geam, parca e deconectata si ma uit la restul, parca sau pierdut si par ingrijorati si ma trezesc si iese circul din mine si incerc sai aduc prezenti si reusesc, o iau de mana si isi aseaza capul pe pieptul meu si privim la ce a trecut dar nu mult si ne intoarcem pentru ca realizam ca ce avem acum e tot ceea ce conteaza.

 Noi doi !

Si acum astept si pretuiesc fiecare secunda cu ei…trenul mai are putin….
Eu sunt Oscar si asta e un alt post !

Advertisements

Author: Oscar

Nimeni important dar care are ceva de spus chiar si atunci cand nimeni nu o face

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s