Nationalism de ocazie !

 Am decis sa dau startul articolului acesta datorita unui status vazut astazi pe facebook postat de un prieten care suna cam asa ” Suntem nationalisti de doua ori pe an ” si binenteles ca nu m-am putut abtine sa nu scot ceva din cutia asta plina de ” revolte ”.

 Un titlu care definește foarte bine starea actuală a românilor, trist dar adevărat. Suntem naționaliști de ocazie și spun ”suntem” pentru că nu vreau să credeți că eu sunt ăla mai special,deși sunt.Îmi iubesc țara, valorile, aici am învățat tot și am devenit ceea ce sunt astăzi.Este destul de trist, atât de trist încât și marii foști conducători ai României se învârt în mormânt exact ca și  râmele în momentul când le bagi în acul de pescuit.

Suntem naționaliști în două cazuri :

Ziua națională a României și când are meci echipa națională.

Devenim atât de mândrii de țara noastră încât de ziua națională purtăm brățări colorate, statusuri naționaliste, ie, ieșim și petrecem și închinăm un pahar urmat de un strigat de războinic ” La mulți ani România ! La mulți ani români ! ”, profităm de cele 2 zile libere de la școală sau de la locul de muncă și stăm sa ne ascultăm părinții și bunici care ne înșiră povești uluitoare despre tinerețile lor și despre ce înseamnă România. Ore întregi la televizor, emisiuni care mai de care legate de istoria țării noastre, privim cu mândrie defilarea de la arcul de triumf și stăm câteva ore bune în frig pentru a trece de filtrele puse de organele responsabile de securitatea și protecția zonei de grad 5 ( 5 fiind cel mai mare grad de securitate la vehiculele de război ), arborăm tricolorul la geamuri și împânzim străzile cu tricolorul arborat pe stalpii de iluminat. Nu mă înțelege-ți greșit, sunt de acord, dacă ar fi după mine tricolorul ar fi arborat zi de zi, luna de luna, nu doar de ziua națională. Privim tarile din afara cum promoveaza nationalismul si protejeaza valorile tarii insa la noi se intampla asta doar cu ocazii speciale.

Ne ”desenam” fețele, părul și purtăm cu mândrie culorile în drum spre meciul naționalei, scandăm cu putere și cu mândrie ” Hai România ! ” pe stadion, devenim atât de prinși de meci încât unii poate poate scot o lacrimă la înfrângerea parcă inevitabilă cu Franța iar în cele mai răspândite cazuri ne apucăm să aruncăm injurii jucătorilor și conducerii pentru că nu am reușit să trecem de o echipă în calificările pentru Campionatul European și atunci naționalismul dispare că intro vrajă de parcă Harry Potter ar fi dealer-ul campionatului de poker de la Caracal.

Naționalismul nu înseamnă asta,nu inseamna să iubești țara asta doar de 2 ori pe an, să iubești culorile și să porți culorile doar de două ori pe an ! Să înșiri poze pe instagram sau facebook în bătălia pentru ” liche -uri ”. Naționalismul înseamnă loialitate și devotare pentru patrie, să iubești și să promovezi valorile, cultura și interesele țării.

Nicolae Bălcescu (1819-1852), ne-a lăsat o lege: ”Natiunea este mai importantă ca Libertatea pierdută, Libertatea se recăpăta  dar Națiunea odată distrusă, este definitiv disparuta”.

Naționalist este acela care iubește ce a oferit poporul sau mai multe sute de ani, cel care își iubește națiunea și poporul din care face parte.Naționalismul este conștiință apartenenței la un neam. Este normal să existe o voința a națiunii de a-și afirmă și apăra pământul strămoșesc, istoria, cultură, religia.

Fi mândru că ești român, poartă brățara aia colorată la mână nu doar ocazional, iubește și susține echipă națională nu doar atunci când câștiga.

oscar

 

Eu sunt Oscar și atât !

Noi suntem glasul ! Noi facem diferența !

Advertisements

98 de ani de la Marea Unire !

La 1 decembrie 2016 se împlinesc 98 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Nu puteam să stau astăzi întins în pat dacă nu scriam un articol, mai ales că astăzi este o zi specială. 98 de ani au trecut și dacă stăm să privim în urmă să vedem ce să schimbat nu putem vedea, este mult prea multă ceată de la picioarele tâlharilor care ne conduc țara. Binenteles și ei la rândul lor sunt doar niște păpuși putrezite carora li-se scurg ochii din cap după bani. Astăzi pentru că este o zi așa specială am să mă rezum doar la câteva fapte istorice și am să iert de data asta presa și alte capete de clowni. Din păcate țara noastră nu mai evoluează,stagnează ca un bolovan uriaș de piatră în calea unei furnici parcă prea obosită să îl ocolească și decize să facă camping acolo până moare. Am devenit atât de indiferenți cu țara asta încât stăm în case și ne plângem de milă în speranța că va apărea un super-erou care va mătura tot gunoiul asta deși cu siguranță până și el ar avea mult de muncă. Fiecare așteaptă că altul să facă iar fiecare stă în pat lejer, se plânge dar nu ridica un deget. E că și cum ai luă cină cu neamurile și la unchiul prea îngâmfat îi cade o bucățica de pâine pe jos dar nimeni nu o ridica, despre asta o sa avem mai mult timp sa discutam alta data. Acum sa vedem ce spune batrana/ul wikipedia !

…………………………………………………………………………………………………………………..

Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în fața adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în fața parlamentului independența de stat a României. În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României.[2]

Emisiune poştală
15 ani de la Eliberare

După abdicarea forțată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română.[3] Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională.[4] Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.

Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.

Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.[5]

Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli.[6] Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.

Intrarea Regimentului 16 Dorobanți „Fălticeni” în Cluj, 1918

800px-Romanian_troops_in_Transylvania.jpg

Sursa Wikipedia

…………………………………………………………………………………………………………………..

Si am incheiat !

La mulți ani România, La mulți ani români !

oscar

 

Eu sunt Oscar și atât !

Noi suntem glasul ! Noi facem diferența !

Cartofi sub iluzia de gogosi !

În utimele zile am văzut în presă locală anumite subiecte care sincer să fiu m-au determinat să încep nebunia asta. Am să denumesc 2 publicații care sincer să fiu au făcut un articol sărind în apărarea primarului sau pur și simplu pentru a umple o pagină goală pentru că trebuie, altfel fiind probabil șefu îi trăgea de ureche și urmă penalizarea pentru prima de sărbători.

Cele două sunt ” renumitele ” Avântul Liber și Cronică Văii Jiului. Acum binenteles, eu nu mă compar cu cei care au scris articolele respective, nu vreau să crede-ți că mă cred deasupra lor sau îi jignesc în vreun fel, oamenii au școală și experiență pe când eu… Nu mă ridic la nivelul dânșilor, dar să trecem direct la subiect.

Cele două articole au fost ” Petroșani de poveste ” ( http://cronicavj.ro/wp/?p=56346 ) și ” Eleganță și magie ” ( http: //www. avantulliber. ro/2016/11/28/galerie-foto-eleganță-și-magie/ ). Dacă ați accesat cele două articole veți găsii și ceva imagini iar cei care sunt zonă cu siguranță o să îmi acorde un ” Da! Oscar ai dreptate ”. Normal că am! Din clipă în care am văzut titlul am sărit cu ochiul pe articol, am zis că poate au ieșit la iveală ceva personaje renumite din cărțile de povești, însă spre dezamăgirea mea am rămas ca un ” cartof ”… Adică, cum poți să minți în halul ăla?! ” Petrosani de poveste ”, păi unde este povestea?

Unde este eleganța și magia? După ce că au ” aruncat ” acolo doar că să fie cateva instalații care mai bine chiar le aruncau și ne mințeau că anul asta bugetul pentru design’ul de iarnă a fost furat de către un pitic porno în drum spre Las Vegas.

Jumătate din oraș este ” de poveste ” iar cealaltă jumătate este de groază. Zona ” Aeroport ” nu are nici o instalație de vreun fel. De fapt, nici nu este nevoie, este un alt oraș, este că și cum ai trece intro altă lume, că și cum ai ieșii în oraș în perioadă asta pe jumătate îmbrăcat.

Lăsând asta la oparte, în anii trecuți orașul a arătat mult mai bine împodobit, a fost mult mai animat. Păi ce să mai zic, povestea asta plină de magie se cam schimbă dacă privești realitatea și îți scoți ochii din buzunar pentru că orașul asta nu mai este de poveste, îmbătrânește, se golește.

Un oraș de poveste în care străzile sunt pustii, barurile și cafenelele, restaurantele sunt pline datorită angajaților care încă așteaptă clientelă, un oraș în care predomina copiii și cei în vârstă de peste 40 de ani. Un oraș în care fiecare fură, chiar și din puținul care îl are, un oraș în care cei de 20-30 de ani sunt plecați în orașele mari din țara sau sunt plecați la muncă în străinătate.

Un oraș care devine de poveste atunci cand magia se intampla în casele celor care își așteaptă copiii de la facultăți din București, Cluj, Iași, Timișoara sau care vin de la muncă din Anglia, Germania, Italia, Spania. Un oraș care începe să se animeze 4 săptămâni pe an ( 2 în primăvară când este paștele și 2 în iarnă de crăciun și revelion ).

Este foarte trist să vezi că și presa vinde gogoși, care vezi domne’ sunt pline cu ciocolată dar de fapt ele nici nu conțin ciocolată. Orașul asta de ” poveste ” nu prea pare de poveste! Din păcate în țara asta sau în lumea asta sunt foarte puțini jurnaliști care nu sunt ” vanduti ” insa nu va faceti griji … sunt cei care sunt cumparati de liderii puterii iar tot ce le mai rămâne este să mintă cu nerușinare și cei din presă precum și cei din conducerea țării ăsteia care pare că a căzut intr-un somn adânc care își așteaptă prințul, însă prințul nu există… Nu mă înțelegeți greșit, avem un oraș de poveste, Valea Jiului este depoveste, indiferent de anotimp este un oras de poveste, însă ce este un oraș dacă toți ținerii pleacă?

Dacă nu mai sunt copiii să îl animeze? Prețuri de capitală, salarii de rușine! Minele se închid una câte una și fiecare partid, fiecare lider trage pentru el, pentru buzunarul lui. Hai să privim puțin în afara granitelor, unde binenteles că și acolo se fură, se fură mult mai mult că la noi însă acolo se și face!

oscar

Eu sunt Oscar și atât.
Noi suntem glasul ! Noi facem diferenta !