Cu el de mana dar ….

Si stau si privesc si am realizat ca nu trebuia sa citesc atatea carti, nu trebuia sa privesc atat de mult si nu trebuia sa imi pese atat de mult. Asta nu e un post ca sunt frustrat sau disperat, chiar deloc dar chiar vreau sa imi arunc gandurile astea aici. Stai si te intrebi cand i-ti vei gasii marea iubire mult asteptata pentru ca in trecut ai dat doar de idioti, de gheparzi care alergau de fiecare data dupa ceva nou. Il tineai de mana si el era cu alta in pat sau cu altul, cine stie…cazuri diferite ! Pana acum nu am auzit ca o femeie sa fie inselata de el cu un el, dar banuiesc ca exista cazuri extreme de genul. Ai ajuns sa crezi tot mai greu in iubirea oferita de el si te indoaiesti ca il vei mai gasii, i’ti vei mai gasii printul mult cautat dar uite ca acum lai gasit si totul e ca in povesti si pare fara sfarsit.

Si va jurati iubire si nu lasati o clipa sa treaca pe langa voi fara sa va spuneti cat de mult va iubiti, nu trece o secunda fara sa nu va priviti si parca cu el timpul sta in locul si-ti spui ca el e alesul si esti atat de fericita ca lai gasit pe el, tocmai pe el si in sinea ta sti ca e doar al tau, numai al tau si-ti arata asta zi de zi. O simti prin atingerile lui, o simti in momentele cand se blocheaza zambind si doar te priveste, si simti toate astea si nu ai vrea sa se sfarseasca niciodata pentru ca el te face sa simti ca traiesti si ii spui ca el e, doar pe el il vrei si ca esti doar a lui si sti ca el e doar al tau. Sti ca are ochi doar pentru tine si dupa o perioada chiar esti sigura ca atingerea lui iti apartine in totalitate, ca are ochi doar pentru tine si incepi sa spui lucruri pe care nu le-ai simtit niciodata si il rogi sa nu plece sa te lase singura in lumea asta de hiene iar el’ti jura ca nu va pleca si sti si tu asta dar……

Dupa un anumit timp de mers pe accelas drum il ti de mana si intorci capul dupa bolid-ul ala nou ce trece prin oras si el observa dar stie ca’ti plac masinile si incepi sa-ti imaginezi cum v-ar sta impreuna pe cele doua locuri din fata, tinand-ul de mana si intorci inapoi capul si-l vezi acolo langa tine si il strangi de brat si va continuati plimbarea.

Ei bine de aici incepe totul sa se schimbe pentru ca tu incepi sa-ti dorsti altceva desi mereu ai spus ca nu esti dupa masini, tu nu esti ca restul femeilor. Si vine ziua cand iaras intorci capul si chiar incepi sa-i povestesti cat de geniala e masina…..deja aici ai inceput sa te pierzi, ai inceput sa pierzi drumul si fara sa-ti dai seama il pierzi, il pierzi pentru ca asa ai decis…sa-l indepartezi…..

Si pe zi ce trece te minti singura ca nu vrei altceva decat pe el, si ii cazi in plasa primului taran cu ceva bani de la tata si un bolid alimentat tot de tata ca asa sunt vremurile in ziua de astazi….si parca-ti amintesti ca ai iubit si ca te iubeste dar ce ar strica o plimbare cu un bolid, doar te iubesti nu va fi gelos si binenteles ca nu va spune nimic pentru ca deja a inceput sa vada ca a-ti inceput s va doriti total doua lucruri diferite, un vis odata asemanator acum atat de opus. Si ca sa vezi, totul sa incheiat dar nu-ti pasa, il ai pe el langa tine, care se foloseste de averea lui tati pentru a te cucerii dar ce nu vezi tu e ca femei ca tine sunt milioane si nu esti singura care sa dezbracat in masina scumpa care asa te-a cucerit. Si parca ca el nu mai era nimeni, parca ca el nu mai sunt multi si sti bine asta…..

Si da, vb cu tine, sti ca ai facut asta si fiecare dintre voi a ales altceva si regretul ala parca inca va apasa, el nu mai e, e plecat si poate inca sigur dar desi ar vrea sa se intoarca la tine nu poate…ai calcat stramb odata o vei face si de 4 ori pt ca sti ca te iubeste dar usa aia nu se va mai deschide.

Va treziti inselate, mintite si in unele cazuri si batute si ajungi din nou in situatia in care te gandesti la printul mult visat …o iei de la capat….si vei realiza ca tu alergi dupa fericirea materiala care e mult mai puternica decat cea sufleteasca…..

Averea se face impreuna, si puteati sa ajungeti impreuna in top dar tu a preferat alt drum….si-ti mai pui si intreabarea ” cu ce am gresit ”….fa un rezumat !

Asta e un post diferit poate si din experientele mele dar si din alor unor cunoscuti. Ca noi mai sunt putini, odata intrati intr-o relatie acolo ramanem, suntem generatia care zi de zi-ti va spune cat de mult insemni pentru el si nu va lasa o zi sa treaca fara sa-ti arate cat de minunata esti si va face tot posibilul sa te faca sa vezi cat de frumoasa esti si toate astea fara vre-un efort pentru ca te iubeste si atunci cand iubesti totul vine din inima, din suflet.

Si iate-ne aici….unde tu ai ales taranul care nu stie sa vorbeasca dar are masina scumpa…si privesti in trecut si parca realizezi ca chiar daca nu ti-a cumparat mereu flori, mereu ti-a adus primavara in suflet.

Eu sunt Oscar ! Pretuiti ce aveti acum langa voi, maine poate nu mai e !

oscar

Pe drumul asta …

Am oferit, am primit atât de multe dar am si pierdut. 27 de ani in care viața a luat mai mult decât a dat, un drum pe care pe ici pe colo am dat de tentații si de multe ori m’am pierdut dar de fiecare dată m’am intors inapoi pe drumul ales. Un vis la care am vrut sa renunț de atâtea ori, lacrimi si durere dar mereu cu capul sus. Ăsta nu e un post in care mă plang, nu e un post in care ma vait ca viata a fost prea nedreaptă de prea multe ori.

Am invățat ca totul se intâmplă cu un motiv anume si de cele mai multe ori nimic nu mai este la voia intâmplării. Pe drumul ăsta am invățat sa iubesc, sa ofer, sa prețuiesc fiecare secunda alaturi de persoanele dragi. Pe drumul ăsta am realizat că oameni vin și pleacă, prin viață trec foarte mulți dar foarte puțin rămân sau chiar nici unul. Intâlnești iubirea dar așa cum a venit și pleacă, nici măcar nu a despachetat dar mereu vei lăsa ușa deschisă si puțini’ți vor trece pragul dar tu trăiești cu speranța că cei care vor trece pragul poate vor și rămâne.

Vine momentul când’ti trece pragul, chiar rămane si totul e bine, vă iubiți si totul pare de vis dar…..totul se oprește aici. Pe drumul ăsta totul e perfect, esti fericit si viața’ți este colorată, te pui la somn zâmbind știind ca ziua de mâine ți’o va aduce pe ea…clipele cu ea…dar….pe drumul ăsta am realizat că se întâmplă lucruri fără voia noastră, și atunci când ești fericit mereu se va găsii cineva sau ceva care sa rupă firul ăsta de fericire. 

Pe drumul ăsta…..

…lasă’ma să fiu…să fiu eu….

Și o parte’ți spune să rămâi iar cealaltă să pleci…e mai bine, așa crezi pe moment…și ști ca’ți va face rau, și ști ca vei suferi dar pt tine contează fericirea ei, iar ști că plecarea ta îi va face bine dar dacă pleci o parte din tine va rămâne …..

Pe drumul ăsta…ajungi să te lupți cu tine, cu gandurile tale si te decizi să trăiești prezentul ca și cum secunda ce vine nu va mai exista… 

Și din nou te vezi singur la o rascruce de drum și nu vrei ca de data asta să greșești din nou, și parcă e vina ta sau poate nu, acum nu’și mai are rostul să cauți vinovați și’ți spui ca importante sunt momentele frumoase…..

Pe drumul ăsta……merg mai departe și promit sa nu cedez, nu acum când poate fi diferit ….pe drumul ăsta
Eu sunt Oscar și ăsta e un altfel de post !

As ramane dar trebuie sa plec !

Ultima data când am fost acasă în România în concediu, a fost în Aprilie. Îmi amintesc bine că le spuneam la ai mei că până la sfârșitul anului îmi doresc să mă întorc și să nu mai plec înapoi în Anglia. Pe vremea aia stăteam în Manchester, după am schimbat orașul și am rămas în Londra. M’am îndrăgostit instant, de oraș, de oameni de acolo, party’urile și cam tot ce ține de Londra. Nimeni nu te judeca, nimeni nu se uita la tine cum esti imbracat, toata lumea este foarte deschisa si sa nu uitam ca sunt o multime de nationalitati iar noi nu usntem in stare sa ne descurcam noi intre noi.Lucrăm la un restaurant italienesc renumit, în centrul Londrei. Eram 3 barmani români  și 2 fețe ( o franțuzoaică și o italiancă )si o armata de chelneri.  O echipă magnifică, toată lumea zâmbea, se râdea, dansa… țin minte că începusem să cânt cu colegul de pe bar și să dansăm la care la un moment dat a venit managerul general să ne atragă atenția că se uită clienți la noi. Lângă noi erau 2 meșe, ne’am uitat la ei, ei la noi…au început să radă și noi am început din nou să cântăm. Ne făceam treabă, de fiecare data atât eu cât și colegii mei. Nu spun că totul era doar miere pentru că aș minții, erau nervi, ba terminăm comenzile repede și nu mai veneau ospătarii să le ia ori întârziam cu comenzile și ospătari se plângeau că nu terminăm la timp. În mare parte terminăm și urlam după ei să ia comenzile. Însă, situațiile tensionate nu durau, eram un colectiv și încă sunt un colectiv frumos cu oameni frumoși. Am venit acasă în Octombrie și am rămas mai mult decât plănuisem, așa se mai întâmplă, niciodată planurile de acasă nu bat cu cele din deplasare.

În Martie mă întorc înapoi și abea aștept să plec. Îmi pare sincer rău să spun asta dar asta e adevărul. M-am angajat pe perioadă cât timp mai stau acasă și sincer să fiu nu este de mirare că tot mai mulți tineri preferă să plece înapoi, sunt împinși de societate și de toate mizeriile.

Am început să lucrez tot că barman, la un pub, am mai lucrat aici și înainte și după doar 1 luna de la angajare îmi doresc să dau foc barului cu toți clienții în el. Nu sunt criminal și nu am o minte criminală, dar oamenii ăștia te duc în pragul disperării și m-au făcut să îmi doresc tot mai mult să plec și să nu mai revin. De ce?! Am început să compar cum eram tratat în afară și cum sunt tratat aici. E o mizerie și îmi este scârbă și nu sunt singurul care trece prin asta, cam în toată țara se întâmplă asta. În primul rând nu ești respectat de nimeni, de nici un client. Toți te tratează că și cum ești servitorul lor personal și e obligația ta să le ștergi și nașul. Nu’ți respectă muncă, curățenia și am ajuns la concluzia că ăștia trebuie serviți în grajduri. Păi să nu arunci cu tot barul după ei când vine un domn care e secretar sau avocat sau mai știu eu ce și îți vorbește de parcă ești un gunoi? Și totuși încerci și reușești să termin ziua de muncă încă cu cei 7 ani de acasă. e vorbești frumos și încă servești produsele așa cum trebuie. După un program de 18 ore de muncă cu Conan barbarul că și client și trupă lui de breakdance’ri, clachezi și fără să vrei te răzbuni pe cei din cercul de prieteni sau familie. Nu ești respectat în nici un fel de nimeni la locul de muncă. Dacă îți faci treabă cum trebuie, nu e bine, dacă greșești …aici nici nu are rost să zic. E și normal că la un moment dat să cedezi să începi să nu mai fi atent și greșești.

Lăsând la oparte beneficiile, e vorba să mergi la muncă fără stres și teamă că o iei de la capăt și întâlnești acceias echipă de fotbaliști din curtea școlii și interlopi crescuți în vată sticlată. E de ajuns, și ne merităm soartă…

Până înainte de Crăciun eram dispus să merg la război fără nici o ezitare, chiar am avut și un conflict verbal cu un prieten bun pe temă asta. Dar sincer să fiu, la ce oameni sunt în țara asta nu se merită nici măcar un fir de păr din cap să îl îndoi. O țara plină de țărani, cocalari și pițipoance inculte care au impresia că totul li’se cuvine lor. E trist și dureros dar mai bine plec acum până nu e prea târziu. O societate, un patronaj și un guvern care te împinge la sinucidere, depresie sau acte de violentă. E trist ce se întâmplă. E trist sa vezi că toți ăștia cu mușchi la nas au impresia că lumea asta este a lor. O țara plină de manelisti inculți și de fani șatra !

oscar

Eu sunt Oscar și atât !

Noi suntem glasul ! Noi facem diferența !